Crima v2

Nu e vina ei, dar pe blogul ei am vazut ceva foarte frumos. Un text care are numele “Crima” cu “c” mic. Pentru ca nu mai aveam nimic de facut, l-am si citit. Si mi-a placut. Dar l-as vedea mai dezvoltat. Are un inceput prea frumos ca sa nu-i dam si un final – cel putin – decent. Oricum, am incredere in mine ca o sa-l stric, dar e un risc pe care mi-l asum ca un panda brav. Stiu ca sunteti lenesi si ca nu o sa dati toti click pe linkul pus, de aceea dau paste aci la textul ei. Apoi, dupa “Read more”, o sa-l continui. Ascultati-l pe melodia ASTA. Roxy zice asa:

“Simtea carnea cum se desface sub lama bine ascutita. Simtea sangele fierbinte cum se scurge pe manerul cutitului, pe mana lui trasnformandu-se in picaturi rosii ce se impleteau cu picaturile ploii. Sunetul sangelui pe asflat era ceva mai puternic, mai indesat, mai adanc. Ii spargea timpanele. A dracului ploaie! Si a apasat mai mult. A trimis lama aproape de inima, iar in secunda in care a strapuns inima s-a uitat in ochii ei. Sangele a inceput sa curga mai repede, mai nervos.”

 Dar, in acelasi timp, mai relaxant, mai sincer. Simtea cum sangele ii impingea cutitul afara; sau asta credea el. Nu mai apasa, dar inca avea mainile pe eliberatorul cutit. Inima lui gonea maratonul vietii. Singura si lasata in pace. Simtea ca trebuie sa respire, ca aerul pe care-l inspirase cu cateva secunde inainte era pe terminate. Dar, cu o ultima fasie de aer, a mai impins o data, inchizand ochii pentru a simti mediul.

Simtea ca nu-si poate desprinde mainile. Dar ce ce ar vrea sa o faca? Isi simtea propriul sange batandu-i in vene. Se simtea mai in viata ca niciodata. Si, abia acum, a avut timp sa respire. Si a respirat. Si a tras o gura egoista de aer ca si cand ar fi fost ultima de pe Terra. Simtea fiecare particula de aer cum ii hranea corpul flamand. Adrenalina din corp ii stapanea miscarile agitate, tremurul incarcandu-l ca pe o baterie.

O picatura de ploaie cazuta pe spate l-a trezit din, probabil, cel mai frumos vis cu ochii deschisi pe care-l avusese in aceste secunde. Da, secunde. Mainile tot pe cutit. Cutitul tot tangential inimii. Sangele tot erupand din corp. A deschis ochii sa-si priveasca mandu fapta. A ras copilaresc.

Savurand clipele, a inceput sa  traga cutitul din corpul nemiscat al pradei. Privea lama cum se subtieaza spre varf, colorandu-si retina cu rosul aprins al sangelui proaspat. Nu-si putea lua ochii de la proaspatul cadavru. Singurul lucru pe care-l simtea respingator in momentul ala era ploaia. Strica lina curgere a firisoarelor de sange care coborau de pe corp. Si-a asezat meticulos, fara sa se uite, cutitul la capul fostului viu si a inceput sa se uite la el din cap pana in picioare.

Relaxeaza-te!, isi zicea. Tine minte momentele astea. O sa mai dureze ceva pana o sa le poti simti din nou.

Simtea un miros placut, dar stia ca nu e fizic posibil. Era mirosul satisfacerii a trei entitati vitale ale inconstientului constient: eul, supraeul si sine. Era multumit complet.

PS: Cu putin noroc, diseara o sa fie schimbari mari pe blog